Incerc de cand ma stiu sa fiu buna cu cei din jur, sa am grija sa nu smintesc in vreun fel pe cineva. E adevarat ca nu reusesc intotdeauna dar incerc si ma rog sa fiu cat mai rabdatoare. Acesta este si unul dintre motivele pentru care imi doresc sa cant si pentru care cred ca Dumnezeu mi-a randuit sa se intample lucrurile in viata mea asa cum s-au intamplat, sa ajung sa studiez muzica, sa nu ramana la nivelul de pasiune. Cantul este o modalitate de exprimare, si cum suntem raspunzatori pentru tot ceea ce spunem si facem, imi doresc sa transmit sentimente inaltatoare, constructive... Dezamagitor este ca mai ales in ultimul timp imi dau seama pe zi ce trece cat de cruda este lumea artistica. Stiam asta de mult dar ma doare tare sa vad ce se intampla. Mi-am dat seama cum mi se innegreste sufletul pe timp ce trece. Si nu stiu cum sa opresc fenomenul ce ma sperie atat de tare incat nu mai stiu incotro sa o iau. Fuga nu e o solutie nici macar pe scurta durata desi acum cred cu tarie ca mi-ar prinde bine un univers paralel in care sa pot evada.
Pana voi reusi sa ma detasez si sa dau circumstante atenunate problemelor pe care le vad in jurul meu, o sa ma refugiez in ceea ce poate sa imi aduca echilibrul, in munca mea, in studiu, in cant...
