În amintirea Lianei Alexandra, conducerea Filarmonicii „Banatul” a programat în concertul de închidere din data de 31.05.2011 al Festivalului Internaţional TIMIŞOARA MUZICALĂ, opera „În labirint” la pupitrul dirijoral maestra Mihaela Silvia Roşca.
Am incercat să fac o "compilatie" din diferite materiale pe care le-am gasit despre compozitoare. Sper să fie de folos pentru cei interesați. Pentru mine a fost o experiență deosebită pe care aș repeta-o cu mare drag. Șansa de a cânta pentru prima oară ca solistă pe scena Filarmonicii a fost mai solicitantă decât m-aș fi așteptat, credeam ca va fi mai ușor și voi face față mai bine emoțiilor...
Liana Alexandra
(n. 27 mai 1947, Bucureşti, d. 10 ianuarie 2011)
Compozitoare şi pianistă română, doctor în muzicologie, prin teza intitulată Creația muzicală - un inefabil demers între fantezie și rigoare aritmetică și geometrică. A fost profesor universitar la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti unde a predat compoziţie, orchestraţie şi analiză muzicală. S-a afirmat ca o prezența componistica de valoare pe plan internaţional încă din anii 1970, obţinând numeroase premii. A fost căsătorită cu compozitorul şi violoncelistul Şerban Nichifor, împreună cu care a fondat, în 1990, un duo instrumental (violoncel şi pian) cu care a susţinut concerte în România şi în străinătate.
Studii:
- 1965-1971 – Universitatea de Muzică “Ciprian Porumbescu”, Bucureşti, Departamentul de compoziţie. Laureata bursei speciale “George Enescu”
- 1974, 1978, 1980, 1984 – a urmat cursuri internationale de compoziţie în Darmstadt, Germania de Vest
- 1983 – bursieră U.S.I.A. în S.U.A.
- Co-Directoare a FESTIVALULUI NOUVA MUSICA CONSONANTE-LIVING MUSIC FOUNDATION INC. (S.U.A) împreună cu Şerban Nichifor
- Expert Naţional în muzică (din Mai 2005), înregistrată la Registrul Naţional al Experţilo
Lucrări selectate:
- Simfonia I (1971)
- Cantata pentru cor de femei şi orchestra (versuri de Lucian Blaga, 1977)
- “Valences”, mişcare simfonică, 1973
- Concert pentru clarinet şi orchestra, 1974
- Cantata II pentru soprana, bariton, cor mixt şi orchestra (versuri de Nichita Stănescu, 1977)
- Simfonia a II-a “Imnuri”, 1978
- Opera pentru copii “Crăiasa Zapezii” dupa o poveste de Hans Ch. Andersen, 1978
- Concert pentru flaut, viola şi orchestra de cameră, 1980
- Simfonia a V-a (1985-1986)
- În labirint -operă de cameră pe libretul lui
- Simfonia a VI-a (1988-1989)
- Poezia Simfonica “Ierusalem” (1990)
- Concert pentru orchestra de corzi (1991)
- Concert pentru pian la patru maini şi orchestra (1993)
- Opera de cameră “Chant d’amour à la Dame à la Licorne” (versuri de Etienne de Sadeleer, 1995)
- Simfonia a VII-a (1995-1996)
- Concert pentru saxofon şi orchestra (1997)
- “Pastorală” pentru orchestră de suflători (1999)
- Concert pentru orgă şi orchestra (2002), prima audiţie la Sala de Concerte “Mihail Jora”, în Bucureşti pe 13 Noiembrie 2002, în interpretarea Orchestei de Camera Radio, la orgă, Ilse Maria Reich
- Muzică pentru Computer (2003) – Cvartet de fagotişti, Barcarola, Pastorale, Viziuni dansante – 1 CD – muzică pentru Computer (12 variaţiuni)
- Muzică pentru Computer (2004) – Ritmuri – 1 CD muzică pentru Computer (8 Studii)
Muzică de Cameră:
- Sonată pentru flaut solo (1973)
- Muzică pentru clarinet, harpă şi percutie (1972)
- Secvenţa Lirică pentru clarinet, trompetă şi pian (1974)
- Două secvenţe pentru soprană şi orchestră de camera (1996)
- “Colaje” pentru cvintet de alama (1977)
- “Incantații” II pentru vioara, viola, violoncel şi pian (1978)
- “Armonii” I pentru 4 trombonuri (1978)
- “Armonii” II pentru clarinet şi pian (1978)
- “Armonii” III pentru solo de orgă (1979)
- “Armonii” V pentru solo de orgă (1980)
- “Imagini întrerupte” pentru cvintet de suflători (1983)
- “Cadenza” pentru vioară (1983)
- “Pastorală” pentru bas, clarinet şi pian (1984)
- “Allegro veloce e caratteristico” pentru orgă (1985)
- Sonata pentru şase ore (1986)
- “Larghetto” pentru orchestra de cameră cu corzi (1988)
- “Intersectări” – sonata pentru corn şi pian (1989)
- Muzică pentru Het Trio (1990)
- “Atre” pentru flaut, clarinet şi fagot (1991)
- “Cadenza” III pentru pian (1992)
- Sonata pentru pian (1993)
- “Fantezie” pentru violoncel şi pian (1994)
- “Poezie pentru România”, “Poezie pentru Madona de la Neamț” pentru soprană şi pian (versuri de Eugen Van Itterbeek, 1994)
- “Armonii” VI pentru cvartet blockflute (1997)
- “Cinci Mișcari” pentru violoncel şi pian (1997)
- “Armonii” VII pentru solo de harpa (1998)
- “Muzici paralele” pentru saxofon, violoncel şi pian (2001)
- “Incantații” III pentru violoncel şi bandă magnetică (2002)
Recenzii ale Presei:
- “Personalitate artistică înzestrată cu un fin simţ al formei bazat pe elemente contrastante, bine definit mai ales în orchestraţie” (Revista muzică, Bucureşti)
- “Liana Alexandra a dovedit mulţi ani că tehnica ei de compoziţie este deja bine stabilită. Ajutată de muzicalitate şi imaginaţie, această tehnică îi permite compozitoarei să obţină cele mai bune rezultate cu orice fel de grup muzical” (Contemporanul, Bucureşti)
- “Fiecare piesă muzicală nouă o aşează pe Liana Alexandra în conducerea generaţiei ei de compozitori români, premiile internaţionale demonstrând evoluţia artistică ascendentă a acestei dedicate compozitoare.” (Flacăra, Bucureşti)
- “Liana Alexandra este vazută ca cea mai bună compozitoare româna a generaţiei ei. Vocabularul ei compoziţional este variat, întinzându-se de la tehnici aleatorii la melodii lirice vaste bazate pe elemente folclorice din propria ei cultură.” (Grey Youtz, The Michigan University, S.U.A.)
- Muzica Lianei Alexandra este plină de căldură şi de elemente melodice originale alăturate unui minunat vast spirit dramatic. Orchestraţia ei inefabilă şi imaginativă este uimitoare.” (Arbetarbladet, Gevle, Suedia)
- “Liana Alexandra îşi depăşeşte colegii şi anihilează persistenta prejudecată a sexelor care continuă să existe. Opera ei este o prelucrare subtilă şi neobişnuită a folclorului românesc ce îmbină în producţie “avangarda” cu “tradiţia”. Legături surprinzătoare între “hora” româneasca în tempo rapid şi melodile de tipul Legeti, între “doină” şi un plăcut Expressivo incep a apărea.” (Frankfurter Allgemeine Zeitung, Germania)
- “Liana Alexandra a demonstrat excelenţa la “Gaudeamus”. În această săptămână la “Gaudeamus” s-au strâns numeroşi compozitori, iar Liana Alexandra a atins excelenţa – enorm, bogat, extravagant, teribil de picant, o existenţă imensă.” (N.R.C. Handelsblad, Amsterdam, Olanda).
- “În lipsa lor de atenţie, muzicienii din vest cred de multe ori că intreaga lume estica este un monolit muzical cu mult în urma timpurilor şi izolata de restul lumii muzicale prin bariere politice şi culturale. Când întâlneşti o compozitoare ca românca Liana Alexandra, trebuie să îţi re-examinezi toate acele preţioase prejudecăţi. Alexandra nu se descrie nici ca o tradiţionalistă, nici ca o compozitoare de avangardă.” (Robert Finn, The Plain Dealer, Cleveland S.U.A.)
- “O scurtă laudă a unei remarcabile piese. Se referă la o compoziţie a româncei Liana Alexandra, o transfigurare a folclorului românesc, remarcabilă prin ferma ei măiestrie, fascinantă în mesaj. Merită mentionat faptul că virtuozitatea instrumentala serveşte muzica.” (Musik – Germania de Vest).
Liana Alexandra şi-a plasat creaţia pe o linie fragilă între o bună ştiinţă a armoniei şi o capacitate de tentare a unor noi teritorii muzicale. Buna cunoaştere a componisticii, a pianului şi a istoriei muzicii a ajutat-o fără îndoială să deţină acest loc cu totul remarcabil în lumea muzicii noastre contemporane. În 1975, 1979, 1980, 1982, 1984, 1987, 1988 i-a fost decernat Premiul Uniunii Compozitorilor din Romania, în 1979 – Premiul Gaudeamus, în 1979 – premiul "Carl Maria von Weber", Dresden, în 1980–Premiul Academiei Române.
-În labirint-
Compusă în 1987, se bazează pe subiectul unei cărţi poliţiste, Trucaj, a lui George Arion acesta fiind și autorul libretului operei. George Arion s-a născut la 5 aprilie 1946 la Tecuci este absolvent al Facultăţii de Limba şi Literatura Română din Bucureşti, promoția1970.
Opera a fost montată la Timişoara sub bagheta lui Mihai Vîlcu şi a fost prezentată în 1988 în cadrul Festivalului „George Enescu”.
Actul I începe cu uvertura orchestrei, apoi își face apariția eroul principal, ziaristul Andrei Mladin, care istorisește una din întâmplările de la începuturile carierei sale de ziarist. Atmosfera de se modifică brusc atunci când personajul are halucinații, nemaiîntelegând unde se află și ce se petrece cu el. Este amenințat prin intermediul unor bilete situația revenindu-i in minte imagini ale unor episoade trecute.
După invocația eliberatoare, într-un dialog marcat de grav și spiritual, Andrei Mladin îi mărturisește prietenului său Hara situația dramatică în care se află, o combinția de spaimă datorită unor amenințări reale în scris, și a faptului de a fi el însuși acuzat de trimiterea biletelor adresate membrilor excursiei organizate spre insula Zorelor. La îmbarcare se cântă un cvartet “al vaporașului vaporos” scris într-o maniera ritmico-silabică extrem de precisă. Odată îmbarcat pe vas, Andrei visează la iubita sa imaginară Adelaide, o frumoasă necunoscută dintr-un portret aflat în posesia lui. Momentul muzical al acesteia este asemănator cu al unei doine având chiar și indicația de rubato, Andrei plângându-și singurătatea într-o arie de profundă vibrație. Ca întotdeauna, după momentele muzicale de reverie urmează aria lui Hara- ritmică și extrem de temperamentală, scrisă în aksak. După ce debarcă pe insulă este întâmpinat de arheologul Miron Stolerciuc, cvartetul următor fiind unul de mulțumire pentru gazduire având același caracter silabic. Descoperă cu stupoare ca soția acestuia, Adriana, deși mai în vârstă, seamănă mult cu Adelaide. Situația se tensionează și mai mult atunci când actrița Suzana Meculea dispare cvarteltul de “mulțumire” devenind acum terțet al celor trei personaje masculine. Ulterior Suzana este gasită moartă în camera ei. Andrei rămâne în lumea lui, cu febră și imaginația dezlănțuită (din nou apare motivul dragostei, al Adelaidei).
Actul al II-lea continuă starea generală de perplexitate a personajelor care încearcă să elucideze misterul crimei. Tensiunea crește și mai mult cand barca, singurul mijloc ce-i poate duce la mal, dispare. Andrei emite supoziția că un necunoscut venit cu ei ar fi cheia întregii povești și ar fi plecat în căutarea lui dacă nu îl oprea furtuna. În timp ce Hara și Andrei încearcă să adoarmă, cel dintâi are impresia că vede fantoma Suzanei și merge după ea. Realizând cu groază că prietenul său nu mai e lângă el, Andrei pleacă în căutarea lui dar cade într-un labirint. Dă de o statuie care seamană cu Adelaide, Adriana sau Afrodita. De fapt e Ariadna, iar Andrei plin de mândrie o acoperă de imprecații la înțelegerea posturii ei înțepenite și nepăsătoare. Ariadna are aici un moment muzical deosebit asemănator unui bocet. Acceptă că e singur și încrezător în forțele omului și pornește spre ieșirea din labirint. Totuși firul roșu al Ariadnei din mitul grecesc, firul ce ghidează spre ieșirea din labirint este prezent și în opera noastră sub forma șirului de furnici. Acestea îl vor ajuta pe Andrei să iasă din labirintul trăirilor sale. Finalul operei readuce din nou buna dispoziție și atmosfera de farsă de la început. Concluzia este ca nu există nici insula Zorelelor, nici crima, doar Andrei Mladin, un contemporan obișnuit pierdut între lumea reală și cea imaginară în care își gasește refugiul dar nu și liniștea.
Alternarea între real și imaginar, între comic și tragic, între eroi contemporani și figuri de mitologie antică, împrumută operei un cert interes, o pulsație continuă bine susținută de muzică-spunea Viorel Cosma în România Liberă. Compozitoarea rezolvă cu mult talent toate problemele de adaptare tematică, filozofică. Mijloacele muzicale nu sunt de mare avangardă, nu conţin căutări neapărat artificii, ci dimpotrivă, alternează în mod inteligibil planurile de energie şi vitalitate cu episoade de profund lirism, culori diafane şi o anumită obscuritate filozofică ce se naşte din încercările de descoperire ale labirintului lumesc.
